Bolyai János (1802-1860) este o personalitate marcantă a matematicii, cunoscut prin cercetările sale din domeniul geometriei.

El este pasionat încă din copilărie de matematică, la 14 ani cunoscând lucrările lui Euclid şu Euler, algebra superioară şi calculul diferenţial şi integral.

Îşi începe studiile şcolare la Colegiul reformat din Târgu-Mureş, apoi la Academia de Inginerie Militară din Viena devenind ofiţer inginer.

Preocupat de Axioma a XI-a a lui Euclid care se referea la teorema dreptelor paralele, la vârsta de 21 de ani János îi trimite tatălui său o scrisoare, renumită pentru istoria matematicii, în care afirmă: „...din nimic am creat o lume nouă”; astfel, el îşi înformează tatăl că se află în posesia ideii fundamentale a geometriei neeuclediene, pe care urmează doar să o prezinte într-un sistem unitar.

Lucrarea sa fundamentală De scientia spatii, apare la sfârşitul lucrării tatălui său Tentamen, fiind cunoscută şi sub numele de Appendix. Prin ea János Bolyai fundamentează geometria neeuclediană, revoluţionând atât geometria, cât şi fizica teoretică. Lucrarea rămâne însă necunoscută lumii ştiinţifice, iar János Bolyai moare singur şi necunoscut în anul 1860, fiind înmormântat în Cimitirul reformat din Târgu-Mureş.

Valoarea matematicianului este recunoscută unanim la o jumătate de secol după moarte, în anul 1911 fiind exhumat şi înmormântat alături de tatăl său.

Cele 14.000 de file manuscrise păstrate în biblioteca noastră, evidenţiază şi preocupările sale de filosofie, filologie şi muzică.